Atunci cand timpul isi face prezenta si trece nepasator pe langa noi, dar si odata cu el ....constatam ca sunt lucruri care au ramas nefacute.....ramanem pe ganduri si ne spunem ce am putea face.
Am inteles din experienta vietii mele ca atunci cand crezi ca poate face cineva lucrarea la care ai fost chemat in locul tau, te inseli.
Trebuie sa iti faci treaba cat mai bine posibil.
Am enorm de multe motive sa ii multumesc lui Dumnezeu pentru rabdarea si dragostea nemarginita care o are fata de mine si familia mea.Am atasat si apartin din plin familiei mele doua fetite care vin din centrele de plasament.Pot spune ca atunci cand imi spun "mama" ele simt cu adevarat ca sunt mama lor. Este foarte greu gandul ce ma apasa ca in una dintre zile va trebui sa le spun cine sunt si de unde provin.
Deja prin povestiri pentru copii am inceput sa le spun ce se intampla. Vrem ca intr-o buna zi sa poarte numele nostru, dar nu pot sa adopt toti copii din centru de plasament.
Cu gandul ca am salvat macar doi dintre ei sunt fericita. As minti sa spun ca este usor, dar satisfactia sufleteasca si zambetele lor trec peste greutatile zilnice cu mult si au castig de cauza.
Va doresc zile frumoase pline de zambete si galsuri gingasede copii.
