Cursul patru - Autonomia - partea a doua

În perioada preşcolară, copilului învaţă autonomia prin desprinderea de mediul familial prin intrarea în mediul social- frecventarea grădiniţei.Copilul are nevoie de autonomie pentru dezvoltarea personalităţii, el trebuie să fie încurajat să fie activ, să exploreze mediul, să fie curios, să afle

Conduita părinţilor prea protectoare nu permite formarea iniţiativei, autonomiei copilului, formându-se ca un adult mereu dependent de o altă persoană.

Conduita prea exigentă a părinţilor, care ceartă copilul pentru mici nereuşite, duce la lipsa încrederii copilului în forţele proprii şi mai mult, acest gen de copil se va forma ca o persoană cu sentimente de îndoială şi ruşine faţă de ceea ce realizează.

Autonomia elevilor poate fi observată prin: modul cum îşi aleg materiile opţionale, activităţiile extraşcolare, modul cum îşi rezolvă relaţiile conflictuale din grupul de prieteni acestea fiind realizate la îndemnul educatorilor, părinţilor sau prin propria decizie. Activitatea principală a acestei vârste fiind învăţarea, elevi se diferenţează, remarcă prin performanţele şcolare.

În timpul adolescenţei cucerirea autonomiei este corelată cu construirea identităţii printr-un proces de separare- individuaţie. Adolescentul vrea să ştie cine a devenit, transformările fiziologice legate de dezvoltarea sexualităţii îl provoacă la lungi analize şi comparaţii. Adolescenţa este perioada schimbărilor, restructurărilor, formării personalităţii, a proprilor judecăţi şi valori. Judecata proprie este mai preţioasă decât cea care vine din exterior.

Adolescentul se desprinde de imaginea parentală a copilăriei, investeşte afectiv în prieteni, este confruntat cu deziluziile sentimentale, doreşte separarea şi diferenţierea de părinţi, străduindu-se să-şi asume autonomia şi independenţa. Pentru a-şi câştiga autonomia financiară, unii adolescenţi îşi abandonează studiile angajându-se, sau îşi întemeiază mult prea devreme o familie, sperând că astfel pot fi independenţi faţă de părinţi.

Cursul patru - Autonomia - Prima parte

Ce inseamna autonomie?
Autonomie desemneaza procesul prin care o persoana dobandeste propriile reguli deconduita, mai exprima si un grad de libertate a constiintei de sine si a personalitatii.
Autonomia poate fi evaluata din comportamentul persoanei, din modalitatile de a se relationa intr-un grup.
Autonomia presupune capacitatea dea lua decizii fara a fi influentat decatre ceilalti.
Cum dobandim autonomia:
- Capacitatea de autonomie rezulta din interiorizarea regulilor si valorilor.
- Copilului ii sunt oferite sau date ca exemplu de catre parinti regulile de conduita si de evaluare morala.Dupa varsta de 13 ani, puberul, apoi adolescentul, va face eforturi pentru a-si defini valorile morale in termeni proprii si de a si le interioriza.Adolescentul doreste sa-si construiasca un sistem propriu de valori prin propria judecata.
- Copilul in primul an de viata este total dependent de cei care-l ingrijesc, in special de mama, fata de care seafla intr-o perfecta simbioza.
- Formarea autonomiei are loc in prima copilarie, intervalul dintre 1-3 ani.
- Câştigarea autonomiei în această perioadă înseamnă deprinderea de a mânca singur, de a merge singur. Copilul este centrat pe explorarea mediului apropiat, casa în care locuieşte, curtea. Interesul copilului fiind îndreptat spre acţiuni prin care îşi consolidează deprinderile motrice.

Cursul trei - Etapele dezvoltarii copiluli si adolescentului - E

Pubertatea si adolescenta(14 - 24/25ani).In aceasta perioada se gasesc trei etape mai mici ale pubertatii si adolescentei:
1. Pubertatea care este intre 10 - 14/15 ani - gimnaziul
2.Adolescenta propriu zisa intre 14/15 - 18/20 ani - liceul
3.Adolescenta prelungita intre 18/20 - 24/25 ani.
In aceasta etapa se remarca aspiratia personala la independenta.Se doreste foarte mult individualizarea.La pubertate emotivitatea oscileaza intre extreme manifestand anxietate, teama si timiditate.Fata de stres puberul manifesta intoleranta, reactionand recalcitrant.Relatiile sale sunt mai tensionate, spiritul contestatar indreptandu-se mai ales impotriva familiei.Se mai oserva atitudinea fata de sexul opus,initial se manifesta o aparenta indiferenta si distantare care ascunde o discreta tatonare a adversarului.
La adolescenta se manifesta un pic alfel starile de afectivitate si deschiderea fata de sine si fata de familie.Fata de sine apar sentimentele superioare, iar fata de familie conteaz empatia parintilor fata de el. Cu copii din aceasta perioada de varsta este nevoie de receptivitate si vigilenta din partea parintilor in a trata cu seriozitate mesajele care parvin din partea tinerilor.
Este important ca parintii sa inteleaga ca de acum inainte educatia seamana mai mult cu o prietenie, prin care se exercita un rol discret, mergand pe dezvoltarea increderii in familie sau persoana de ingrijire.
Lucruri mici dar importante in relatia cu copii la aceasta varsta:
- creati momente speciale, cand sunteti disponibil pentru a vorbi cu copilul.
- impartasiti-i mici secrete pentru a le obtine increderea.
- oferiti-i atentia dumneavoastra speciala.
- plimbarea impreuna, o inghetata, un film, pentru a crea cadrul pentru a discuta mai usor.
- incurajati-i sa participe la activitati care permit sa se amuze sa-si formeze prieteni noi.
Ultima , dar cred cea mai importanta : sa li se asigure o dragoste neconditionata.

Nu uita: Si tu ai fost copil odata, poarta-te cu copilul tau asa cum ai fi dorit sa se poarte ai tai cu tine, dar poate din diferite motive nu ai primit acea dragoste dupa care tanjeai cu asa dor; ai posibilitatea sa oferi acum totul pentru copilul tau sau cel pe care il vei lua in ingrijire.

Cursul trei - Etapele dezvoltarii coplilului si adolescentului - D

Varsta scolara mica sau "marea copilarie".La aceasta varsta intampinam cu drag primele zile de scoala.Aici dobandim scrisul, cititul si calculul aritmetic.Jocul cedeza teren si apare invatarea.Se dubleaza vocabularul. Mai multe abilitati se dezvolta in aceasta perioada, cum ar fi:limbajul pur, gandirea- rationeaza, imbunatatirea desenului, atentia este fluctunta.Dar pot fii si stari negative la aceasta perioada de varsta cum ar fi: invidia, paratul, dezinteresul fata de studiu.
La aceasta varsta apare dorinta de a imita adultul, pentru a demonstra ca numai este mic.Fiecare varsta cu particularitatea ei.Voi cum ati fost la aceasta varsta .Incercati sa va faceti un autoportret verbal.Succes!!!

Cursul trei - Etapele dezvoltarii copilului si adolescentului - C

Varsta prescolara sau "a doua copilarie"(3-6/7ani). In aceasta etapa de varsta copilului i se pun bazele personalitatii.Cum ar fi: temperamentul, caracterul, aptitudini, atitudini.Limbajul va fii mult mai nuantat. Isi dezvolta imaginatia, dar si capacitatea de fabulatie este deosebit de activa.
Vointa copilului trebuie stimulata de catre parinti.Copilul va face activitati care ii plac lui, iar daca nu ii plac le face de dragul celor dragi pentru a le face placere.In aceasta perioada un rol foarte important il are gradinita.Acum timpul de joaca la aceasta varsta este de 40 - 45 min.S-ar putea sa italniti la aceasta perioada de varsta "minciuna", care o foloseste ca aparare, sau ca mod de independenta, ca mod de agresivitate.Dar si la aceasta etapa rolul meu si al tau este important pentru fiecare amanunt in parte.Orice amanunt conteaza si va avea urmari dupa "modul de tratament" pe care l-a primit

Cursul trei - Etapele dezvoltarii copilului si adolescentului - B

Varsta anteprescolara 1 - 3 ani este una din cele mai importante perioade ale cresterii si dezvoltarii copilului.Se spune ca la aceasta varsta se dezvolta aproximativ 60% din experienta fundamentala de viata a copilului.In aceasta perioada face progrese in ceea ce priveste socializarea si integrarea lui in familie.Are o activitate intensa.Se perfectioneaza mersul si miscarile mainilor.Prezinta un nivel ridicat al debitului verbal.Are o atentie mai sporita.Se poate implica intre 10 - 15 min intr-un joc.Activitatea fundamentala a acestei varste este jocul.Se dezvolta si starile afective: impresionabilitatea si anxietatea.Daca copilul dezvolta starea de anxietate o poti "trata" cu discutii simple si sincere, telefon in cazul ca intarzii acasa si copilul este singur, pentru copil este foarte important sa nu ii fie evitate raspunsurile.Incearca ca si parinte sa fii sincer si sa nu eviti intrebarile copilului tau.Cred ca sunt multe lucruri de invatat , dar si mai multe de dezvatat ...spunea o mama.

Cursul trei - Etapele dezvoltarii copilului si adolescentului-A

Aici , la acest curs ni s-a vorbit despre cunoasterea si dezvoltarea personalitatii copilului.Mai exact despre temperament, aptitudini si caracter.
Este foarte important sa stii cum trebuie sa relationezi corect ca asistent maternal cu un copil luat in plasament in functie de particularitatile de varsta si individuale.
Dar este important si relationarea cu puberul si adolescentul in functie de caracterul acestuia.Etapele pentru relationare sunt bine departajate in functie de varsta acestor copii:
a).primul an de viata;
b). varsta anteprescolara sau "prima copilarie";
c).varsta prescolara sau "a doua copilarie"(3-7ani);
d).varsta scolara mica sau "marea copilarie"(6/7ani- 10/11ani);
e).pubertatea si adolescenta(14-24/25ani).
Fiecare perioada de varsta are importanta ei pentru cresterea unui copil.Va voi scrie doar cateva dintre ele care mie mi s-au parut foarte importante.De exemplu in primul an de viata se spune ca este varsta afectivitatii pure si copilul stabileste achizitii fundamentale foarte importante: apucarea si manuirea elementara a obiectelor, mersul, primele cuvinte, importanta alimentatiei sanatoase a mamei, tactul cpilului, auzul , vazul. Un rol foarte important in aceasta perioada si nu numai il constituie mama si felul ei de a fi: "o super-mama" sau "o mama super-zoo".
Tot in aceasta perioada copilul se dezvolta si pe plan intelectual: memoria, limbajul, inteligenta,comunicarea nonverbala a belelusului.Am sa detaliez in urmatoarele postari despre celelalte etape de crestere a copilului pana la adolescenta.